Reactivii biochimici furnizați de Abcam constituie o gamă largă de substanțe de înaltă puritate, proiectate pentru a interfera, activa sau inhiba căi moleculare, receptori și enzime-cheie din biologia celulară și moleculară. Acești compuși sunt esențiali în experimente fundamentale și aplicate care vizează elucidarea mecanismelor fiziologice, patofiziologice sau farmacodinamice la nivel molecular.

• Agoniști și antagoniști
  • Această categorie include molecule mici sintetice sau semisintetice care interacționează cu receptori celulari — de obicei proteine transmembranare, cum ar fi receptorii cuplați cu proteina G (GPCR), receptorii ionici, receptorii nucleari sau receptorii de tirozin-kinază.
  • Agoniștii mimează ligandul endogen și induc o schimbare conformațională a receptorului, activând astfel calea de semnalizare intracelulară asociată. Aceștia sunt utilizați pentru a induce în mod controlat un răspuns celular, facilitând studiul expresiei genice dependente de receptor, fosforilarea substraturilor intracelulare sau mobilizarea calciului intracelular.
  • Antagoniștii se leagă de receptor fără a-l activa, inhibând astfel legarea ligandului nativ și blocând transmiterea semnalului. Sunt utilizați pentru studii de pierdere de funcție (loss-of-function), maparea selectivității receptorilor și identificarea punctelor critice ale căilor de semnalizare.
  • Exemple de aplicații: evaluarea farmacologică a receptorilor adrenergici, muscarinici, purinergici, dopaminergici etc., în sisteme celulare heterologe sau primare.
• Activatori și inhibitori enzimatici
  • Acești reactivi biochimici sunt molecule capabile să moduleze în mod specific activitatea enzimatică, fie prin stabilizarea formei active a enzimei (activatori), fie prin interferarea cu centrul activ sau cu situsurile alosterice (inhibitori).
  • Activatorii enzimatici sunt relativ mai puțin frecvenți și sunt utilizați pentru a studia dinamica reacțiilor catalizate de enzime în prezența cofactorilor sau a modificărilor conformaționale.
  • Inhibitorii enzimatici se clasifică în:
    • Inhibitori competitivi: se leagă reversibil de situsul activ, imitând substratul.
    • Inhibitori non-competitivi: se leagă de situsuri alosterice, schimbând structura enzimei.
    • Inhibitori ireversibili: formează legături covalente cu enzima, ducând la inactivarea permanentă.
  • Sunt utilizați pe scară largă pentru blocarea kinazelor și fosfatazelor (de ex. PI3K, MAPK, CDK), inhibarea histon-deacetilazelor (HDAC), inhibarea enzimei caspază în studiile de apoptoză, respectiv cercetarea ciclului celular, proliferării și diferențierii celulare.
• Inhibitori ai proteazomilor
  • Proteazomii sunt complexe multicatalitice implicate în degradarea proteinelor marcate cu ubiquitină, reglând astfel homeostazia proteică, ciclul celular și răspunsul la stres celular.
  • Inhibitorii proteazomilor, cum ar fi MG-132, Bortezomib sau Lactacystin, se leagă de subunitățile catalitice ale proteazomului 20S și blochează activitatea chymotriptică, tryptică și de tip caspază.
  • Acești inhibitori sunt esențiali în: studiul acumulării de proteine instabile sau modificate post-translațional, inducerea stresului reticulului endoplasmatic (ER stress), analiza semnalizării NF-κB prin stabilizarea IκB și cercetarea cancerului, în special a mielomului multiplu, unde inhibarea proteazomului induce apoptoza selectivă a celulelor tumorale.
• Reactivi pentru stres oxidativ
  • Această categorie include atât compuși pro-oxidanți, cât și antioxidanți. Ei sunt utilizați pentru a modela stresul oxidativ celular și pentru a studia răspunsurile celulare la ROS (Reactive Oxygen Species), RNS (Reactive Nitrogen Species) și stres redox.
  • Pro-oxidanți: cum ar fi peroxidul de hidrogen (H₂O₂), rotenona sau doxorubicina, induc formarea de ROS în mitocondrii sau în citoplasmă. Sunt folosiți pentru: simularea ischemiei celulare, inducerea apoptozei mediate de mitocondrii, evaluarea eficienței sistemelor antioxidante endogene (GSH, catalază, SOD).
  • Antioxidanți: precum N-acetilcisteina (NAC), Trolox, resveratrol sau glutathion redus (GSH), neutralizează speciile reactive și sunt utilizați pentru a proteja celulele de moarte oxidativă.
  • Sunt aplicați în modele celulare pentru: neurodegenerare (Alzheimer, Parkinson), inflamație cronică, boli cardiovasculare și diabet.
• Alți compuși relevanți:
  • Chelatori de metale: EDTA, deferoxamină – pentru studii care implică ioni metalici esențiali în activitatea enzimatică.
  • Inhibitori ai transportorilor: cum ar fi inhibitori ai SGLT, GLUT sau ABC transporters, pentru cercetări în farmacocinetică și boli metabolice.
  • Modulatori epigenetici: inhibitori de DNMT, HAT și HDAC, cu rol în reprogramarea expresiei genice.

Controalele și accesoriile experimentale (Reagents, Controls & Accessories) sunt esențiale pentru obținerea unui context experimental valid, standardizat și reproductibil. Ele nu influențează direct căile biologice, ci susțin și optimizează condițiile de reacție și detecție.

Categorii funcționale:

• Controale pozitive și negative:
  • Probe liofilizate standardizate sau proteine recombinante care asigură validarea funcționării corecte a anticorpilor și a kiturilor (ex. ELISA, Western blot).
  • Utilizate pentru determinarea pragului de semnal și pentru calibrarea echipamentelor de detecție.
• Tampoane și soluții de blocare:
  • PBS, TBS, BSA, ser normal, Tween-20 – reduc zgomotul de fond și previn legarea nespecifică a anticorpilor.
  • Indispensabile în imunohistochimie, imunocitochimie și imunofluorescență.
• Soluții pentru colorare și detecție:
  • DAB, AEC, TMB pentru detecția cromogenă.
  • Fluorofori precum Alexa Fluor 488/594 pentru detecția fluorescentă.
  • Reagenți pentru clarificarea tisulară (ex. Tissue Clearing Reagent 1/2) care cresc transparența probelor și permit imagistica 3D profundă.
• Reactivi pentru oprirea reacțiilor (stop solutions):
  • Soluții acide pentru oprirea reacțiilor enzimatic-catalizate în ELISA, pentru standardizarea semnalului și prevenirea dezvoltării excesive a culorii.
• Reactivi pentru liză celulară:
  • Buffere cu/din fără detergent, cu inhibitori de protează sau fosfatază – pentru extragerea proteinelor native din culturi celulare sau țesuturi.

Integrare experimentală

• Împreună, aceste produse oferă un cadru complet pentru investigarea moleculară riguroasă, acoperind:
  • etapele de preprocesare (liză, blocare, diluție),
  • manipularea țintită a funcțiilor moleculare (inhibiție, activare),
  • validarea experimentală (controale, etaloane),
  • vizualizarea calitativă și cantitativă (detecție cromogenă, fluorescentă, clarificare tisulară).